Here’s an inspirational post…
’cause bitches love inspirational posts
V-ati intrebat vreodata cum ar fi daca toate intalnirile s-ar termina cu o discutie foarte sincera si fara perdea ?
Self-reflection, in moderation, can be a good driver for creatives. Here are five questions that I think every serious photographer should not only ask themselves, but be prepared to answer.
1. Why are you shooting? Are you a story teller? Do you consider yourself a historian, preserving moments in time? Knowing WHY you are shooting is important. It could possibly control the outcome of any given shot.
2. Are you passionate about the subject(s) you photograph? Do you LOVE your subjects? Do they keep you awake at night? Is there something else you’d rather be shooting? If you’re not following your heart, then serious photography may not be for you. If you don’t care about your subject then it’s doubtful you’ll care about the photos.
3. Who are you shooting for? Are you shooting for yourself? Are you shooting for a boss who pays you? Knowing your audience can absolutely impact a photo. If you consider the audience, and balance their desires with your own, you usually end up with better images.
4. Do you make each shutter press count? Photography is like a time machine. It’s role in our lives is significant. Few things impact us like photography. Accordingly, are you making sure each image counts? Are you doing the best you can to preserve that moment or capture that instant in time?
5. Are you looking for permission to fail? Too many photographers; especially new photographers, seem to be looking for permission to fail. If only they had a new camera or better access to the models or better light to work with, all would be well. Sorry – it’s just like everything else in life. You have to want it. You have to work for it. You have to go for it.
Daca Alex, personajul principal din povestea inceputa de mine, vorbeste prea mult si de cele mai multe ori tampenii, avem de aceasta data un Alex care nu vorbeste. Un Alex care vrea sa vorbeasca dar nu poate. Acest Alex este real. Traieste aici, in Romania (pentru prima data cu R mare), langa noi.
Sunt Alex. Am 7 ani si sunt autist. NU vorbesc, NU stiu sa scriu, NUdesenez. NU stiu sa ma imbrac singur, NU stiu sa citesc. Prea multi NU pentru un singur copil.Sunt Alex. Am 7 ani si am o dorinta: sa incep printr o poveste, sa sterg NU-urile din viata mea! Te-ai gandit vreodata cat ar costa cuvantul papa daca parintii ar trebui sa-l cumpere pentru copii lor? Dar cuvantul masinuta? Dar cuvantul soare? Dar mama sitata? Majoritatea copiilor intra gratis in magazinul de cuvinte si isi aleg de acolo tot doresc. Mai scalcit la inceput, dar asta e farmecul. Si eu sunt un copil si mie imi plac jucariile, dar nu am cuvinte sa le cer. Cum nu am cuvinte sa va spun povestea asta si o fac altii pentru mine. Eu am nevoie intai de terapii speciale care sunt foarte scumpe: terapia ABA, PECS si TEACCH. Deocamdata acestea sunt singurul meu drum meu spre magazinul de cuvinte. Ajuta-ma sa imi aleg si eu de pe rafturi ce vorbe vreau ca sa pot sa comunic, ca sa ma pot descurca singur, ca sa pot sa spun te iubesc, ca sa pot singur sa povestesc cu voi. Ca sa pot sa spun MULTUMESC!
Acesta este textul cu care incepe un articol ce mi-a facut “pielea de gaina” si care este postat pe pagina celei mai frumoase agentii : AGENTIA DE IMPLINIT DORINTE
Momentan eu nu stau foarte bine cu banii si chiar daca nu pot sa licitez pentru un cuvant pentru Alex poate reusiti voi.
Incepem sa licitam cuvinte, ca sa putem sa scriem “Povestea lui MULTUMESC“, pe care speram ca Alex ne o va putea spune el insusi, candva.
De fapt, asta este dorinta pe care am vrea sa o implinim: dorinta unei mame, de a-si auzi, intr-o zi, copilul spunandu-i o poveste! NOI incepem sa o scriem , asa cum ne pricepem mai bine!
Cum procedam? Va rugam sa adaugati, sub forma de comentariu, cuvantul pentru care doriti sa licitati si suma pe care o licitati. Licitatia este cumulativa, in sensul ca – atunci cand se liciteaza pentru acelasi cuvant – suma pe care o oferiti se aduna la suma oferita anterior, de altcineva, pentru acelasi cuvant. Deci banii oricum ii trimitem in contul Elenei sa putem scrie aceasta poveste. Cu acesti banuti, Elena va putea sa inceapa terapiile, va avea o speranta, va crede iar in sansa lor si i va spune in fiecare seara lui Alex “Povestea lui MULTUMESC”, exact asa cum o scriem noi de acum. La inceput vor fi doar cuvinte, apoi vom forma fraze si intr un final vom scrie una dintre cele mai frumoase povesti care s-au scris vreodata!
Haidem sa-l ajutam pe Alex, haidem sa ajutam Agentia sa il ajute : http://agentiadeimplinitdorinte.ro/campanii/povestea-lui-multumesc/
Intrati, cititi, LICITATI. Sa nu asteptati rasplata pentru faptele bune facute dar sa va bucurati de sentimentul pe care il aveti cand ajutati pe cineva.
Cu stima,
Adrian Pop
Agent. Om.
Printre toate aparatele si eprubetele, Catalin Tucureanu se misca cu siguranta unui criminal profesionist. Are 25 de ani, are 1000 de lei pe luna, are o pasiune secundara pentru escalada si una principala pentru imunologia antiinfectioasa. Catalin lucreaza in cadrul celui mai faimos institut de cercetare din Romania, Institutul Cantacuzino, si nu arata deloc cum te-ai astepta sa arate un savant tocilar. Parul negru lucios ii ajunge aproape pana la brau si seamana putin cu Winnetou: acelasi bronz de piele rosie, aceeasi figura daltuita pe un trup scurt si subtire. Dupa ce pipeteaza o substanta in niste eprubete cat degetul mic al unui copil, apasa pe butonul de pornire al aparatului de centrifugare. Nu se intampla nimic. O noua apasare pe butonul deasupra caruia scrie “Donatie Institut Pasteur”. Din nou nimic. Invarte niste mufe care nu faceau contact, pana ce aparatul incepe sa bazaie. In timp ce asteapta sa treaca cele 90 de secunde ale centrifugarii, Catalin priveste prin geamul murdar catre Casa Poporului, aflata in vecinatate. De acolo se asteapta de 20 de ani sa vina salvarea Institutului Cantacuzino.…Cat despre activitatea de cercetare, aceasta se zbatea pana de curand sa supravietuiasca in laboratoarele demodate si cladirile distruse de vreme si nepasare. Dar acum exista din nou o speranta.Fantoma fara nume aproape ca a reusit sa distruga Institutulsi ar fi izbandit fara inspiratia ultima a Profesorului Cantacuzino. Testamentul sau, in care a precizat ca doreste sa fie inmormantat in cripta Institutului, i-a ocrotit creatia minunata peste aproape un secol. Caci e aproape imposibil sa construiesti un mall sau o cladire de birouri peste mormantul savantului roman al carui bust este asezat in holul principal al sediului Organizatiei Mondiale a Sanatatii de la Geneva.
Dar aceasta a fost, probabil, ultima magie reusita a Profesorului. Pe viitor, Institutul are nevoie de noi salvatori. Si o speranta in a-i fi gasit exista. “Nu stiu de ce mai stau aici?”, se intreaba uneori Catalin Tucureanu, tanarul cu alura unui indian apas. “Sunt atatea lucruri pe care le urasc la tara asta. Daca nu as avea o sora deja stabilita in Bucuresti, nu as putea trai din salariul meu. Sigur, voi pleca la un stagiu afara, dar n-am de gand si nu vreau sa plec de tot. Dintotdeauna mi-am dorit sa fac cercetare si am ajuns sa fac imunologie. Imi place mult si vreau sa o fac aici. De ce? Nu stiu. Am o bunica care ma intreaba: “Iar te ocupi cu gongile?”. Dar cealalta bunica inca ma asteapta sa descopar leacul pentru reumatism.”
Cautand ceva pe net am dat peste un articol foarte simpatic :
Sute de mii de romani, decisi azi de dimineata sa plece devreme la serviciu, s-au vazut nevoiti sa se intoarca din drum dupa doar cativa pasi, dupa ce un fenomen meteorologic neobisnuit, declansat peste noapte, pare sa fi dus la acoperirea pamantului cu o substanta alba bizara, inrudita, se pare, cu zaharul sau frisca.
Potrivit martorilor oculari substanta alba neidentificata a inceput sa cada direct din cer in jurul orelor 19, duminica seara, starnind panica in randul populatiei, care nu s-a mai confruntat niciodata cu un asemenea fenomen iarna, mai ales in luna ianuarie.
Continuarea pe Times.ro
Ce inseamna sa dai click pe statusul de messenger al unei tipe…
“S-au cunoscut absolut intamplator, la un party.
El e Paul, l-a introdus un prieten.
Eu sunt toti cei care imi fac ziua mai buna, i-a zambit ea.
Buna asta, i-a raspuns el.”
Dai de lucruri interesante… continuarea pe Strategic