Hai sa ne mutam impreuna…

Care este cel mai bun moment pentru „mutatul impreuna”?

Unii ar spune ca dupa cateva luni. Altii ca dupa cateva zile. Si unii ar spune ca cel mai bun moment este dupa casatorie. Pe ultimii ii excludem momentan din aceasta discutie. Am trecut prin mai multe variante si am ajuns la o concluzie: cand simti ca e bine. Noi, barbatii, suntem mai ciudati cand vine vorba de mutat impreuna cu o femeie. Vrem sa se intample dar nu vrem sa renuntam la “libertate”. Da, am pus “libertate” intre ghilimele deoarece noi ne dorim iluzia de libertate. Vrem sa stim ca putem iesi oricand cu baietii la o bere, vrem sa stim ca putem sa fugim un weekend la peste, vrem sa stim ca nu va suparati cand va spunem ca vom ajunge mai tarziu acasa.

Cu cativa ani in urma am cunoscut o tipa la care m-am mutat din a doua zi. Da, stiu, suna foarte aiurea. Nu va imaginati ca mi-am facut bagajul si m-am mutat. In primele saptamani treceam pe-acasa, mancam, o sunam si de fiecare data ma intreba daca vin la ea in acea seara. Dupa o perioada am realizat ca se stransesera la ea cateva tricouri, cateva perechi de sosete, cateva de chiloti, etc… In cateva luni eram complet mutat. Problemele au inceput cand am vrut sa schimb ceva in casa. Uram peretii imbacsiti, mobila veche, covorul din sufragerie, televizorul vechi si camera mica in care era amenajata uscatoria. Am inceput sa-i atrag atentia si am observat ca nu prea-i convenea. Recunosc, nu sunt prea bun la capitolul “Sugestii” si i-am cam spus direct ce nu-mi place. Am inceput sa-i strang si sa-i aranjez tonele de haine aruncate pe patul din uscatorie, in speranta ca o voi motiva sa le aranjeze. Le baga in dulap si dupa doua-trei ture de spalat mormanul de haine isi facea aparitia pe pat. Uram camera aia. Dupa o lunga perioada am cumparat un televizor pentru a inlocui vechiul CRT. Nu i-am spus inainte, am venit cu televizorul acasa si l-am schimbat. Vechiul televizor a mai stat o perioada aruncat prin casa, pana cand l-au luat parintii ei. Cu foarte putin timp inainte de finalul relatiei a scapat de covorul din sufragerie. Din pacate era deja tarziu. Problema nu era ca nu ar fi vrut ea sa schimbe ceva, apartamentul era al parintilor ei si acestia erau atasati de anumite obiecte de-acolo, chiar daca nu mai locuiau in acel apartament de cativa ani.

Cu cativa ani inaintea relatiei de mai sus am mai locuit impreuna cu o tipa, de aceasta data cu chirie. Apartamentul era vechi dar spatios. Unele lucruri le-am schimbat impreuna, altele nu puteau fi schimbate deoarece proprietarul nu era de acord. M-am mutat cu ea dupa cateva luni de relatie si a fost chiar ok. M-am simtit bine acolo, cand am gasit si am inchiriat apartamentul, acesta era proaspat renovat. Era curat si imi placea acest lucru. Singura problema era ca mai aveam o colega de apartament care uneori lasa dezastru in bucatarie. Nici nu ma deranja prea tare deoarece colega venea foarte tarziu seara acasa si dimineata, cand plecam noi la munca, ea dormea. In aceasta relatie aveam doar o problema. Nu ma simteam liber. M-am indepartat de toti prietenii si dupa o perioada am inceput sa simt acest lucru.

O alta poveste, ceva mai recenta, mi se pare extraordinar de amuzanta acum, cand ma uit in urma. M-am trezit intr-o dimineata sa plec la munca si domnisoara cu care eram de putin timp mi-a spus ca in acea zi ea trebuie sa ajunga mai tarziu la birou. I-am lasat cheia de la garsoniera, sa incuie cand pleaca. Am ajuns seara acasa si am gasit-o tot aici. Facuse cumparaturi, facuse curat si ceva de mancare. Am apreciat acest lucru fara a-mi imagina ca urma sa gasesc doua sacose mari cu haine in sifonier. Fata se mutase “cu japca” la mine. Nu am reactionat. Nu am stiut cum sa reactionez. Pur si simplu eram stupefiat de ce se intampla. Mi-a luat mult timp pana am reusit sa ma dezmeticesc si sa o trimit, cu tot cu bagaj, la ea acasa. Bine, nu pot spune ca am trimis-o, am incercat sa fiu un gentleman si am dus-o cu masina. Nu ne-am mai vazut.

Acum am o situatie noua. Sunt de cateva luni cu o tipa, ea vrea sa ne mutam impreuna si eu refuz acest lucru. Incearca sa vina cu tot felul de argumente pe care creierul meu le refuza fara vreun motiv anume. OK, cateva motive se gasesc. In primul rand nu vreau sa ma mut la ea acasa. Nu imi place acel loc si nu imi doresc sa fac asta doar ca sa-i fac ei pe plac. Nici ei nu-i place la mine si o inteleg. E greu sa pleci din trei camere si sa te muti la garsoniera. Singura varianta ar fi sa ne mutam cu chirie si pentru ea asta e o aberatie. Adevarul e ca la prima vedere ar fi o miscare lipsita de logica, mai ales pentru ea. De ce nu vreau sa ma mut la ea? Deoarece momentan nu se pot aduce imbunatatiri majore acelui apartament. Exista niste motive obiective pe care nu le voi explica aici. Bine, nici nu simt ca ar fi un moment bun pentru aceasta mutare, chiar si in varianta cu chiria. Partea proasta a lucrurilor este ca ea e la fel de incapatanata ca mine si incearca sa ma preseze sa fac aceasta miscare. Facand chestia asta ma face sa bat in retragere. I-am spus ca nu e o idee buna, eu nu sunt persoana care sa cedeze la aceste presiuni. Nu stiu ce se va intampla mai departe, sunt doua variante, ambele la fel de plauzibile in acest moment.

Deci, care este cel mai bun moment? Dupa o saptamana? Dupa o luna? Dupa un an? Eu zic ca cel mai bun moment pentru asta este acela cand ambii parteneri simt si isi doresc asta. Cand poate exista armonie, cand nu exista presiuni si cand niciunuia nu-i va parea rau pentru aceasta miscare.

Patru dimineata

E patru dimineata, combinatia lui Alex e busita grav si el se gandeste doar la spectacolul de maine.
„Sa zic ceva despre seara asta? Noi, barbatii, suntem niste idioti. Vedem anumite semne abia dupa ce au trecut si subiectul a fost schimbat”. Si adevarul e ca Alex are dreptate. Vedem semnele prea tarziu. Bine, si blocajul pus de un amic a avut de a face cu asta.

Alex asculta una dintre melodiile lui preferate. The cat empire – The lost song. O melodie care-i trezea amintiri placute. Si, totusi, era un pic deprimat. Noaptea asta era un fiasco total si el stia asta.

Se gandi „ar trebui sa dorm un pic. Maine am show si nu am pregatit nimic.” Mai fuma o tigara si se intinse in pat.

Noapte buna, Alex. Noapte buna, lume!

Ce sa faci ca sa nu te mai calci pe bataturi cu jumatatea – ca un fel de raspuns

Am citit ce a scris Roxa mai devreme pe blog si consider ca anumite chestii sunt incomplete. Nu incorecte, doar incomplete. O sa iau cateva bucati si o sa incerc sa le disec sau sa le completez

O alta intrebare care se ridica ar fi : cat trebuie sa asteptam pana la primul contact sexual si cati parteneri au mai avut el sau ea inainte de mine ?

Parerea mea este ca nu are nici o importanta legata de cat trebuie sa astepti pana la primul contact sexual. Raspunsul la aceasta intrebare ar fi diferit de la persoana la persoana. Cineva ar putea sa spuna ca o femeie care se culca cu un barbat din prima e curva, altcineva ar putea spune ca este o femeie care stie ce vrea. Parerea mea? Daca imi ajunge in pat din prima seara inseamna ca vrea asta si nu ma intereseaza daca face acest lucru de obicei sau daca este prima data cand se culca cu un barbat in seara in care l-a cunoscut. Am avut relatii mai lungi sau mai scurte atat cu tipe cu care am ajuns in pat in seara in care ne-am cunoscut cat si cu tipe dupa care am asteptat cateva zile, saptamani sau poate chiar luni. Una dintre relatiile frumoase pe care le-am avut a inceput intr-un pat. A durat doar cateva luni si s-a terminat pentru ca aveam o viziune diferita asupra vietii, nicidecum din motive „clasice” gen inselat, „nu te iubesc” sau „esti prea bun/a pentru mine”.

Legat de numarul de parteneri anteriori… irelevant este putin zis. Nu am vrut si nu vreau niciodata sa stiu cati parteneri a avut partenera mea inainte. Nu vreau sa le stiu numele si in nici un caz nu vreau sa stiu ce si cum faceau ei in pat, in bucatarie sau in relatie. Nu ma intereseaza. Punct.

Cand trebuie sa stim ca barbatul are nevoie de libertate ?

Tot timpul. Barbatul are nevoie de o libertate relativa. El are nevoie sa stie ca oricand poate sa iasa cu baietii la o bere, ca poate sa se vada cu o prietena fara ca iubita lor sa creada ca este inselata. Din cauza faptului ca imi place sa fiu foarte sincer in relatii imi anunt iubitele de la inceput despre faptul ca am cateva prietene foarte apropiate si ca in orice moment este posibil sa fiu la o bere cu una dintre ele sau, pur si simplu, in fata blocului la o vorba. Nu ma deranjeaza daca ma suna cand sunt cu ele si nu ma deranjeaza daca ele ma suna cand sunt cu ea. In anumite limite prietenia intre barbati si femei exista dar acesta este un subiect sensibil ce va fi dezbatut cu o alta ocazie.

O femeie care nu acorda atentie unui barbat , nu este prezenta in relatie cu el . Sustin asta pana in ziua cand oi muri . Da, sustin , desi mi-am luat-o si eu . Nu trebuie insa sa exagerezi pentru ca tot ce vei auzi dupa , va fi : ” ai fost ca o nevasta ” , ” m-ai sufocat cu bunele tale intentii ” , ” sunt sigur ca m-as fi descurcat cel putin la fel de bine ” . Replica mea : ” Te-ai fi descurcat pe naiba…” , dar…am invatat . Am invatat ca trebuie sa-i faci ca pe fripturi , am invatat ca trebuie sa-i ametesti pana nu mai stiu de capul lor , e chestia aia cu vanatul…

Da, s-ar fi descurcat. La fel cum s-a descurcat si inainte de a fi cu tine. Chestia aia cu vanatul este o intreaga polemica. Ceea ce nu prea intelegeti voi, femeile, este ca daca ne dati totul pe tava din prima o sa ne pierdem interesul foarte repede. Asta nu inseamna ca trebuie sa ne amagiti tot timpul dar nici nu trebuie dupa o saptamana sa deveniti „sclavele” noastre. Daca nu suntem lasati sa ne chinuim un pic orgoliul nostru intra in actiune si incercam solutii sa combatem inutilitatea de care incercati sa aratati ca dam dovada. Prefer o femeie care ma intreaba de ce nu am spalat un pahar, nu una care a ajuns la mine acasa si mi-a facut curat fara sa-i cer acest lucru. Da, ca ai venit si mai speli un pahar, ocazional, e una dar cand esti pentru prima data la mine in casa si deja mi-ai spalat paharele, ai dat cu mopul, mi-ai facut ordine pe birou, mi-ai luat hainele si le-ai bagat in masina de spalat si ai spalat geamurile… imi vine sa te dau afara. Cum am putut sa ne descurcam pana la aparitia voastra? Foarte bine, merci. La un moment dat am observat ca s-au strans cam multe vase, ca nu mai vedem bine prin geamuri, etc… si am rezolvat problema.

Nu va instalati la noi acasa din ziua 3. Nici din ziua 5. Ok, veniti, stati o zi, doua dar cate odata mai trebuie sa si plecati. Avem nevoie de spatiu si ne este greu sa va acceptam in spatiul nostru. Ne este greu sa acceptam pe oricine. Vrei sa te instalezi la mine acasa ? Fa-o, dar fa-o treptat, sa nu imi dau seama ca juma’ de sifonier este plin cu hainele tale. Lasa-ti tricoul „de dormit” si, poate, periuta de dinti.Peste trei zile iti poti lasa o pereche de papuci si poate, o tinuta de birou. Nu veni cu geamantanul dupa prima saptamana ca te dau afara si iti zic sa le astepti la geam sa le prinzi.

Cum putem stii atunci cand acel ” te iubesc ” nu este folosit doar ca moneda de schimb pentru a obtine ceva ?

„Te iubesc” este folosit ca moneda de schimb intotdeauna. Depinde doar de cerere si oferta. Poate fi moneda de schimb pentru un sex oral sau pentru ca ai spalat un pahar. „Te iubesc” este o afirmatie care isi pierde valoarea de a exprima un sentiment si devine moneda de schimb. Sau invers. Incepe ca o moneda de schimb si ajunge sa exprime un sentiment dar undeva, in metamorfoza lui, „te iubesc” ajunge , inevitabil, in ambele stari.

Atat.

Astept sa vad ce mai scrie Roxa si poate mai comentez.

Articolul Roxei aici

It’s like… losing a life.

Intotdeauna m-am comparat cu un motan. Mai in gluma, mai in serios, am foarte mult din comportamentul unei feline si se pare ca si cele noua vieti. Ieri am pierdut a doua viata. Un accident stupid din care am scapat doar cu doua julituri minore si cateva dureri pe ici, pe colo. Ma simt bine. Fizic. Psihic…e o poveste mult mai complicata. Sunt un pic deprimat cu toate ca ar trebui sa ma bucur ca am scapat din ceea ce putea fi ultima viata pierduta. Totusi, mai am sapte. Toata dimineata am retrait momentul impactului, de fiecare data cand inchid ochii vad pustiul de 20 de ani prin geamul portierei, realizez ca e tardiv sa franez, nu imi vine sa cred ca o sa cad si ma trezesc intins pe jos, uitandu-ma la cum masina alba, care tocmai m-a lovit, se indeparteaza. Si o ia de la capat. Din nou pe motor, din nou verde la semafor, din nou toba galagioasa a lui Radu inaintea mea, din nou fata individului prin geamul portierei, din nou impact, din nou se indeparteaza. Si simt cum pierd acea viata de fiecare data, numai ca e aceeasi viata. Nu mai vreau sa inchid ochii.

In rest… nu sunt bine.

Mai am 7 vieti pe care le pot pierde pe rand sau pe toate odata.Sper sa nu le irosesc aiurea. Atat.