[copy/paste]Cum sa plangi fara sa te bata nimeni

Avem niste ambasadori prosti. Pentru ca diplomatii nostri au un simt al umorului in cantitati egale cu apa de genunchi stransa la rotula unui sarpe.

Dupa ce Top Gear ne-a filmat tara in lung si-n lat, reusind GRATIS sa faca ce n-a facut Ministerul Turismului din 1650 incoace pe miliarde de euro, incepem sa ne dam mai catolici decat Papa. Si sarim ca arsi la fund atunci cand o emisiune satirizeaza anumite aspecte ale vietii rurale romanesti – foarte prezente in orice colt al tarii, de altfel. Si nu constientizam ca cei trei Gearisti nu au venit in Romania pentru a face un documentar la Discovery despre situatia alarmanta a contrastelor definitorii ale natiunii romane, ci au venit sa filmeze niste masini pe o sosea. Care, by the way, mister Jinca, a fost injurata in toate felurile de Clarkson, care-a zis ca n-ar mai pleca in viata lui de acolo si ca e “cea mai frumoasa sosea din lume”.

Domnu’ Jinca, in loc sa scrieti epistole idioate, n-ati face mai bine dac-ati suna ‘mneavoastra la Bucuresti si le-ati spune alora din Guvern (oricare ar fi ei, ca tot aia e pana la urma) sa faca o autostrada sau macar o sosea decenta pana in creierii muntilor? Fara iesiri laterale? Cu o astfel de sosea la purtator, n-ar mai fi putut sa iasa baietii de la Top Gear de pe traseu in zona Curtea de Arges pentru a filma “tara lui Borat”. Hai, ca se poate. Stiu, e mai usor sa tastati douazeci de randuri pe computerul platit de Stat. Si sa va dati lovit cand e vorba de orice alta problema reala care apare la orizont in relatia Romania-Marea Britanie.

Domnu’ Jinca, nu ar fi mai usor sa nu ne facem de rahat noi in fata strainilor in loc sa ii acuzam pe ei ca ne fac de rahat prin faptul ca suntem, pe alocuri, chiar asa cum zic ei?

 

De aici

In lumea lui A (un fel de…fictiune)

Seara se lăsă peste oraşul murdar. El ieşi din casa veche în care locuia şi plecă uşor, pe jos, către locul de întâlnire. O alee îngustă, întunecată, undeva în centrul oraşului. Deschise timid uşa şi intră în acea casă. Lumina slabă, mai slabă decât cea a lumânărilor, îi dădu un fior rece. Se opri undeva pe la jumătatea holului , se uită la ceas şi dădu să se întoarcă. „Dacă mă cunoaşte cineva? Dacă nu o să pot vorbi? ” Se mai gândi un pic la ceea ce urma să facă şi luă decizia. Merse până în capătul holului şi privi prin uşa întredeschisă de pe partea dreaptă. Acolo erau cel puţin două zeci de oameni, aşezaţi pe scaune în faţa unei scene. Era aproape întuneric. Un singur reflector scălda scena într-o baie de lumină albă, pură. Deschise uşa şi toată lumea se întoarse spre el. Se simţea ca la un spectacol în care el este personajul principal. Merse încet către scenă, încercând parcă să treacă neobservat cu toate că era conştient că va sta în faţa acelei mulţimi. Era prima şi poate ultima dată când avea să vorbească în faţa lor. Făcu primul pas pe scenă şi începu să se uite în mulţime după feţe cunoscute. Nu vedea pe nimeni. Nici cunoscuţi, nici necunoscuţi. Reflectorul era atât de puternic încât dădea impresia că-i arde retina. Abia mai putea ţine ochii deschişi. Se aşeză pe scaunul înalt de bar din faţa microfonului şi începu să vorbească.

“Salut, numele meu este Alex si este prima data cand urc pe o scena de Stand Up. Nu stiu la ce sa ma astept din partea voastra, la fel cum nici voi nu aveti idee despre ce se va intampla in aceasta seara aici. Ca sa va scot un pic din aceasta ceata, ca din fumul gros de tigara nu voi reusi, in seara asta vom discuta. Adica eu voi vorbi, voi veti rade , aplauda sau huidui, eu ma voi face de ras, la propriu, sper si toata lumea va pleca acasa cu zambetul pe buze”

In acel moment se auzi o prima rafala de aplauze. Alex nu se astepta la aceasta reactie din partea publicului si intra in panica. Incepu sa transpire din ce in ce mai abundent, incepu sa uite replicile pregatite de acasa, replici care trebuiau sa faca pe toata lumea sa rada. Trase un fum din tigara, lua o gura din eternul energizant si continua, de aceasta data fara sa mai stie ce trebuie sa spuna.

“Sunt indragostit! ” Publicul il privea tacut, fara sa reactioneze. “ Da, sunt indragostit, dar nu in felul in care credeti voi. Toata lumea stie ca e normal pentru un barbat sa fie indragostit de O femeie. Nu!. Eu sunt indragostit de PATRU femei. In acelasi timp. Culmea este ca nici una dintre cele patru femei nu stie acest lucru , doua dintre ele doar banuiesc ceva. Cele patru femei din viata mea au foarte multe lucruri in comun dar in acelasi timp se completeaza. Stau uneori si ma intreb << cum ar fi sa locuiesc cu toate patru in aceeasi casa ? >> Raspunsul este simplu. Mai mult ca sigur s-ar alia si mi-ar face viata un calvar. Pentru ca voi, si aici ma refer la femeile din aceasta sala dar si la cele care nu sunt aici, puteti sa va urati oricat una pe cealalta dar cand vine vorba de a chinui un barbat , in mod invariabil formati o alianta in vederea atingerii acestui scop. Noi, in schimb, suntem niste idioti. Daca am trai patru barbati cu o femeie in aceeasi casa, chiar daca stim ca toti avem parte de ea, ne-am face zile negre unul altuia pentru a-i demonstra ei ca unul dintre noi este <<masculul Alpha>>.” Femeile din public incepura sa aplaude, barbatii prinsesera un zambet ce-i dadea dreptate lui Alex. Spectacolul incepuse. “Nu credeam vreodata ca voi putea fi indragostit de mai mult de doua femei in acelasi timp dar se pare ca primele doua mi-au lasat destul timp la dispozitie cat sa ma indragostesc si de celelalte doua…. Cum au reusit asta ? Foarte simplu. Si-au vazut de vietile lor si m-au cautat numai cand au avut nevoie de ceva de la mine. In general au avut nevoi de consiliere pentru ca acesta este unul dintre lucrurile la care ma pricep cel mai bine.” Atmosfera din sala devenea usor plictisitoare, cel putin pentru blonda din primul rand care il fixa in priviri aratandu-i, parca, faptul ca acest monolog nu era atat de amuzant. “ Ok, vad ca asta nu merge, ramanem in sfera relatiilor dar voi incerca sa ma leg de alte aspecte. Pana acum viata mea , din punct de vedere al relatiilor, a fost un calvar. Si asta numai din cauza femeilor pe care le plac. Invariabil gasesc numai femei traumatizate psihologic si incep sa ma apropii de concluzia ca am ramas ultimul fraier de pe aceasta planeta care intr-adevar respecta femeia de langa el. In curand voi ajunge , in momentul in care intalnesc o femeie interesanta, sa am cu ea urmatoarea discutie : Eu:<<Ai iesit de curand dintr-o relatie de cel putin 6 luni deoarece iubitul sau sotul te batea/insela/etc.. ? >> Ea: <<Da >> Eu: <<OK, in acest caz nu mai sunt atat de sigur ca vreau sa fiu cu tine, cu toate ca imi placi foarte mult si ai toate calitatile pe care eu le caut la o femeie>>. Cu voi e invers : Intrebarea pe care o veti pune va fi de genul <<Ai de gand sa te intalnesti cu mine doar pentru sex si sa ma cauti doar cand ai nevoie? >> In mod invariabil barbatii, porci fiind din fire, vor raspunde <<sub nici o forma>>. Sa nu-i credeti. In mintea lor apare un DA cat voi de mare si in acel moment celalalt cap, ala de sus cu care noi gandim mai rar, va compune un raspuns care sa va convina. Mai rar, veti gasi cate un barbat usor dezinteresat care va rapunde cu <<da>> intrebarii voastre. Iar voi, aproape instant veti spune <<In acest caz, desi pari a fi un tip interesant, va trebui sa te refuz>> Sau… varianta scurta, ii ardeti o palma peste rat , ca deh, e porc, veti intoarce spatele si veti pleca. “

Publicul incepu sa aplaude, se pare ca aceasta abordare avea priza la persoanele prezente, fapt ce ii arata lui Alex ca nu trebuie sa se opreasca aici.

(va urma)