Hai sa ne mutam impreuna…

Care este cel mai bun moment pentru „mutatul impreuna”?

Unii ar spune ca dupa cateva luni. Altii ca dupa cateva zile. Si unii ar spune ca cel mai bun moment este dupa casatorie. Pe ultimii ii excludem momentan din aceasta discutie. Am trecut prin mai multe variante si am ajuns la o concluzie: cand simti ca e bine. Noi, barbatii, suntem mai ciudati cand vine vorba de mutat impreuna cu o femeie. Vrem sa se intample dar nu vrem sa renuntam la “libertate”. Da, am pus “libertate” intre ghilimele deoarece noi ne dorim iluzia de libertate. Vrem sa stim ca putem iesi oricand cu baietii la o bere, vrem sa stim ca putem sa fugim un weekend la peste, vrem sa stim ca nu va suparati cand va spunem ca vom ajunge mai tarziu acasa.

Cu cativa ani in urma am cunoscut o tipa la care m-am mutat din a doua zi. Da, stiu, suna foarte aiurea. Nu va imaginati ca mi-am facut bagajul si m-am mutat. In primele saptamani treceam pe-acasa, mancam, o sunam si de fiecare data ma intreba daca vin la ea in acea seara. Dupa o perioada am realizat ca se stransesera la ea cateva tricouri, cateva perechi de sosete, cateva de chiloti, etc… In cateva luni eram complet mutat. Problemele au inceput cand am vrut sa schimb ceva in casa. Uram peretii imbacsiti, mobila veche, covorul din sufragerie, televizorul vechi si camera mica in care era amenajata uscatoria. Am inceput sa-i atrag atentia si am observat ca nu prea-i convenea. Recunosc, nu sunt prea bun la capitolul “Sugestii” si i-am cam spus direct ce nu-mi place. Am inceput sa-i strang si sa-i aranjez tonele de haine aruncate pe patul din uscatorie, in speranta ca o voi motiva sa le aranjeze. Le baga in dulap si dupa doua-trei ture de spalat mormanul de haine isi facea aparitia pe pat. Uram camera aia. Dupa o lunga perioada am cumparat un televizor pentru a inlocui vechiul CRT. Nu i-am spus inainte, am venit cu televizorul acasa si l-am schimbat. Vechiul televizor a mai stat o perioada aruncat prin casa, pana cand l-au luat parintii ei. Cu foarte putin timp inainte de finalul relatiei a scapat de covorul din sufragerie. Din pacate era deja tarziu. Problema nu era ca nu ar fi vrut ea sa schimbe ceva, apartamentul era al parintilor ei si acestia erau atasati de anumite obiecte de-acolo, chiar daca nu mai locuiau in acel apartament de cativa ani.

Cu cativa ani inaintea relatiei de mai sus am mai locuit impreuna cu o tipa, de aceasta data cu chirie. Apartamentul era vechi dar spatios. Unele lucruri le-am schimbat impreuna, altele nu puteau fi schimbate deoarece proprietarul nu era de acord. M-am mutat cu ea dupa cateva luni de relatie si a fost chiar ok. M-am simtit bine acolo, cand am gasit si am inchiriat apartamentul, acesta era proaspat renovat. Era curat si imi placea acest lucru. Singura problema era ca mai aveam o colega de apartament care uneori lasa dezastru in bucatarie. Nici nu ma deranja prea tare deoarece colega venea foarte tarziu seara acasa si dimineata, cand plecam noi la munca, ea dormea. In aceasta relatie aveam doar o problema. Nu ma simteam liber. M-am indepartat de toti prietenii si dupa o perioada am inceput sa simt acest lucru.

O alta poveste, ceva mai recenta, mi se pare extraordinar de amuzanta acum, cand ma uit in urma. M-am trezit intr-o dimineata sa plec la munca si domnisoara cu care eram de putin timp mi-a spus ca in acea zi ea trebuie sa ajunga mai tarziu la birou. I-am lasat cheia de la garsoniera, sa incuie cand pleaca. Am ajuns seara acasa si am gasit-o tot aici. Facuse cumparaturi, facuse curat si ceva de mancare. Am apreciat acest lucru fara a-mi imagina ca urma sa gasesc doua sacose mari cu haine in sifonier. Fata se mutase “cu japca” la mine. Nu am reactionat. Nu am stiut cum sa reactionez. Pur si simplu eram stupefiat de ce se intampla. Mi-a luat mult timp pana am reusit sa ma dezmeticesc si sa o trimit, cu tot cu bagaj, la ea acasa. Bine, nu pot spune ca am trimis-o, am incercat sa fiu un gentleman si am dus-o cu masina. Nu ne-am mai vazut.

Acum am o situatie noua. Sunt de cateva luni cu o tipa, ea vrea sa ne mutam impreuna si eu refuz acest lucru. Incearca sa vina cu tot felul de argumente pe care creierul meu le refuza fara vreun motiv anume. OK, cateva motive se gasesc. In primul rand nu vreau sa ma mut la ea acasa. Nu imi place acel loc si nu imi doresc sa fac asta doar ca sa-i fac ei pe plac. Nici ei nu-i place la mine si o inteleg. E greu sa pleci din trei camere si sa te muti la garsoniera. Singura varianta ar fi sa ne mutam cu chirie si pentru ea asta e o aberatie. Adevarul e ca la prima vedere ar fi o miscare lipsita de logica, mai ales pentru ea. De ce nu vreau sa ma mut la ea? Deoarece momentan nu se pot aduce imbunatatiri majore acelui apartament. Exista niste motive obiective pe care nu le voi explica aici. Bine, nici nu simt ca ar fi un moment bun pentru aceasta mutare, chiar si in varianta cu chiria. Partea proasta a lucrurilor este ca ea e la fel de incapatanata ca mine si incearca sa ma preseze sa fac aceasta miscare. Facand chestia asta ma face sa bat in retragere. I-am spus ca nu e o idee buna, eu nu sunt persoana care sa cedeze la aceste presiuni. Nu stiu ce se va intampla mai departe, sunt doua variante, ambele la fel de plauzibile in acest moment.

Deci, care este cel mai bun moment? Dupa o saptamana? Dupa o luna? Dupa un an? Eu zic ca cel mai bun moment pentru asta este acela cand ambii parteneri simt si isi doresc asta. Cand poate exista armonie, cand nu exista presiuni si cand niciunuia nu-i va parea rau pentru aceasta miscare.

Anunțuri